Tezaurul de la Pietroasele

Obiectele fărâmate de Verusi

Dar norocul are și el un capăt. Obiectele fărâmate de Verusi în casa lui Gheorghe Baciu erau împodobite cu pietre prețioase și semiprețioase de diferite culori, care săriseră în toate părțile, albanezul socotindu-le fără valoare. Rămas cu ele pe cap. Baciu le strânse cu mătura și le îngropă în curte. Sfătuit probabil de vreun bijutier, Arnăutul se întoarse peste câteva săptămâni, dezgropă pietricele, alese dintre ele pe cele mai mari și dispăru din nou. Pe cele rămase Gheorghe Baciu le aruncă la gunoi. Copii din vecini luară din ele pentru joacă, apoi le arătară părinților. Vestea despre o comoară găsită de ai lu` Baciu se răspândi repede, ajungând și la urechi interesate, precum ale lui Gheorghe Frunză-Verde, arendașul moșiei Episcopiei, și ale unui Kyr Iacov, epistat (intendent, administrator) al unei moșii vecine. După ce iscodi prin sat pe la mai multe vetre, Frunză-Verde făcu presiuni asupra descoperitorilor și tăinuitorilor, aceștia îi spuseră că au găsit în pământ două obiecte, din care, într-o zi din vara lui 1838, pe când se aflau la prășilă, crezând că-i vor câștiga tăcerea, îi dădură coșulețul cu douăsprezece laturi, pe care Gheorghe Baciu îl ceruse înapoi de la Verusi. Frunză-Verde însă. Pricepând cp e vorba de o comoară mult mai mare, îl caută pe albanez, se întâlni cu el la Buzău în casă postelniclui Dumitrache Ghizdeanu, patronul și asociatul lui Verusi, si-i ceru parte din comoară. Anastasie Tarba îi dp o verigă de aur (sau un inel, nu este foarte clar) și 200 ecosari (bani turcești) care făceau cam 1000 de lei noi . Nemulțumit și considerându-se înșelat, arendașul se hotărâ să dea taina pe față, ceea ce și făcu, destăinuind secretul părintelui Filotei, economul Episcopiei, în fața căruia îl acuză pe Verusi de ascunderea comorii descoperită pe moșia episcopală, în detrimentul proprietarului și a statului. În ăst timp, Kyr Iacov, intendentul moșiei vecine, care cercetase despre pietricele aflate la Pietroasa, face o reclamație contra tăinuitorilor pe care o înmânează lui Drăgulinescu, sub-cârmuitorul (subprefectul) plășii Tohani, de care ținea satul, iar acesta, după ce ancheteză personal situația, îl informează pe cârmuitorul (prefectul) de Săucieni. Astfel, în interval de două zile, 12 / 24 iulie și 13 / 25 iulie 1838, guvernul Domnitorului alexandru Dimitrie Ghică (1834 - 1842) era înștiințat despre descoperirea tezauruilui de la Pietroasele, mai întâi, de Sfinția Sa părintele Filotei, economul Episcopiei Buzăului și apoi de cârmuitorul județului Saac – Săcuieni. Imediat, Ministerul Trebilor din Lăuntru (Ministerul de Interne) numește o comisie care se deplasează la Pietroasele, operează câteva cercetări și înfrânge numeroase declarații. „Din fericire, zice Odobescu, această anchetă a fost condusă mai mult cu rigoare decât cu abilitate (măsuri mai mult aspre decât bine chibzuite, în Studie asupra Tezaurului ...); neglijă culegerea unei mulțimi de informații care ar fi fost de mare însemnătate pentru știința arheologică și se preocupă mai cu seamă să constate valoarea materială a tezaurului, ca și diversele schimburi la care acesta a dat loc”. Însuși prințul Mihalache Ghică, fratele domnitorului și Ministrul Trebilor din Lăuntru (banul M. Ghică, mare vornic al țării, în Oia desideria, Opera , IV, p. 926), mare mator de antichități, se deplasează la Pietroasele pe 17 / 29 iulie 1838, însoțit de Petrache Poenaru, director general al școlilor, fost secretar al lui Tudor Vladimirescu, citor al Liceului național Sf. Sava și inventator al stiloului și de Constantin Steriadi, funcționar în ministerul de Interne. Au fost arestați și anchetați cu asprime toți cei cinci țărani care au descoperit și / sau ascuns comoara, Stan Avram, Ion Lemnaru, Nicolae Baciu, Gheorghe Baciu, Achim Baciu, albanezul Anastasie Tarba zis Verusi, cara l-a cumpărat de la ei, arendașul Gheorghe Frunză-Verde, postelnicul acestuia Theodor Moldoveanu, un oarecare Constantin Probaca din Ohrida, compatriot și asociat al lui Verusi care l-a ajutat să ascundă și să vândă parte din tezaur, Ghiță Solomon din servitorul Albanezului, George Cocârla, un ungurean (român din Transilvania) care lucra pe șantier, grecul Anastase Costea și Barbu Pașol. Brigadier de jandarmi din districtul Buzău (brigadier de Dorobanți, zice Decretul Principelui Ghică pentru confirmarea sentinței). Anchetele și perchezițiile efectuate în cadrul și în timpul procesului, care a durat până în 1842, s-au soldat cu rezultatele foarte slabe. Mai exact, au fost recuperate coșulețul dodegonal și colanul (sau inelul) deținute de Gheorghe Frunză-Verde, primite de la Gheorghe Baciu, respectiv de la Verusi, iar în podul lui Gheorghe Baciu, la locul ascunzișului de după horn, au fost descoperite un lănțișor cu pandeloc și colanul cu inscripție, rămase acolo din întâmplare.