Nouă ani mai târziu, scăpat ca prin minune dintr-un violent incendiu care a cuprins localul Universității în noaptea de 4 spre 5 aprilie 1884, tezaurul va fi restaurat parțial, în acel an, de Paul Telge din Berlin, bijutierul Casei de Habsburg și apropiat al Casei de Hohenzolern a României. După incendiul din 1884 Tezaurul Cloșca cu puii de aur a fost depusă într-o casă de bani la Casa de Economii și Consemnațiuni. Doi ani mai târziu, în 1886, tezaurul este transportat la Berlin, unde Paul Telge îl restaurează ultima dată, dându-I forma și aspectul actual. Cu acea ocazie restauratorul face patru copii după fiecare piesă din tezaur, turnate dintr-un aliaj foarte apropiat cu aurul, care nu-și schimbă culoarea, aspectul și forma. Două din aceste copii sunt dăruite de regele Carol I unor muzee din Germania, Meinz și Dresda, una este dată Muzeului Național de Antichități din București, iar ultima rămâne în proprietatea lui Telgem care avea magazine de antichități la Viena și Berlin, prin care a vândut o acea copie, respectând condiția convenită: nici un colecționar nu a putut să cumpere decât o singură piesă. Copia de la Muzeul Național de Antichități din București, transferată din 1972 Muzeului Național de Istorie a României, în anul 1981, prin eforturile mele și ale lulian Antonescu, atunci director al Direcției muzee din Consiliul Culturii și Educației Socialiste, susținuți de persoane din conducera de partid a județului, a fost transferată Muzeului Județean Buzău, unde, expusă în sala 5, înnobilează colecția instituției noastre, bucurând ochii vizitatorilor. După restaurarea din 1866 pentru Cloșca cu puii de aur a urmat o perioadă mai liniștită. În 1900, la cererea Guvernului Franței, Tezaurul Cloșca cu puii de aur este expus, pentru ultima dată, la Expoziția Universală de la Paris. La Expoziția Universală de la Roma, din 1911, este prezentată copia executată de Paul Telge. Prmul Război Mondial aduce însă noi primejdii pentru celebrul tezaur. Transferat, în ciuda opoziției unora din personalitățile politice ale vremii, în ianuare 1917, împreună cu întreg Tezaurul Băncii Naționale a României în Rusia, devenită curând după aceea sovietică, marele tezaur rămas acolo arestat de autoritățile sovietice până în anul 1956. Când, după închierea Primului Război Mondial, autoritățile române au cerut restituirea Tezaurului românesc, Lenin a răspuns că va inapoia acel tezaur atunci când în România poporul va fi la putere și dialogul s-a blocat pentru mai mulți ani. Îmbunătățirea relațiilor româno-sovietice în deceniul patru al secolului XX, când ministru de externe era Nicolae Titulescu, și reluarea dialogului pe această temă nu a dus la nici un rezultat, Stalin nu vroia să audă de restituirea tezaurului romțnesc. A trebuit să dispară Stalin din aceată lume în martie 1953 ăentru ca demersului statului român, sprijinite de o întâmplare fericită – publicarea unei informații despre locul unde era depozitat tezaurul Băncii Naționale a României, să aibă trecere la noul conducător al Uniunii Sovietice, Nichita Sergheevici Hrușciov, acesta aprobând returnarea unor valori din imensul tezaur. După ce a fost prezentat într-o expoziție organizată la Moscova în vara anului 1956, Tezaurul istoric al României, format din Tezaurl de la Pietroasele Cloșca cu puii de aur, odoarele bisericești secularizate de Alexandru Ioan Cuza în 1863 (motiv pentru care a pierdut sprijunul bisericii), bijuteriile coroanei, bijuteriile Reginei Maria și unele obiecte a revenit în țară, stârnind un adevărat entuziasm în toate păturile societății, mai cu seamă în rândurile întelectualității românești. Întors din Uniunea Sovietică Tezaurul Cloșca cu puii de aur a ridicat multe întrebări, cea mai importantă fiind: este originalul? Sau rușii ne-au dat o copie? Pentru a răspunde la această întrebare s-a pus la cale p stratagemă: în anul 1970 Guvernul român a organizat p expoziție itinerantă în străinătate cu piese de valoare din tezaurul istoric, între care și Cloșca cu puii de aur. Comisar General al expoziției a fost Victor Teodorescu, arheolog la Muzeul de Istorie și Arhelogie Prahova, Ploiești. Expozișia a fost prezentată la Petit Palais din Paris, la Palatul Buckingam din Londra și Muzeul Național din Oslo. În toate cele trei capitale, ziua tezaurul de la Pietroasa era expus pentru public, noapte era coborât în laboratoare unde cei mai mari arheologi și specialiști în domeniul orfevrăriei antice din Europa au făcut tot felul de teste, măsurători și analize, de la compararea cu documentație grafică existentă până la analize chimice și metalurgice din cele mai complexe. La sfârșitul acestui periplu, după ultimul popas la Oslo, cercetătorii implicații au dat verdictul: piesele actuale sunt cele originale. Mai mult chiar, aceștia au afirmat că unele piese a fost lucrate cu aur extras din Dacia, în ateliere din Constantinopol și din orașe nord – pontice. Astfel se încheie lunga și complexa istorie de după descoperire a marelui Tezaur de la Pietroasa Cloșca cu puii de aur.