Aceasta, aflata la 0.8 km de vest de fostul sat Urgoaia, la nord de drumul spre Bădeni. Crucrea Frumoasă, în scrisă în listă, nu mai există. Fiind ruptă de hoții care bântuie zona după chilipiruri ușoare și au încercat s-o fure, a fost recuperată pe bucăți de Muzeul Județean care o va restaura și o va include în Lapidariu. O replică a “Crucii Frumoase”, executată de același creativ cioplitor pietrar N. Berbec din Bădeni, a fost „trabsferată” pe ascuns în Muzeul Țăranului Român. De asemenea, nici măcar cele două splendide pietre de mormânt de la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Dara, scoase don lăcașurile lor și așezate lângă clopotniță, nu fugurazăîn această listă șchioapă. Astăzi în zonă numai Gogu lu` Moacă din Ochiu Boului mai scoate și cioplește piatra, el fiind unul din meșterii care au adus meștesugul moștenit din moși – strămoși pe culmile unei arte naive încântptoare exprimată în numeroase lucrări de o mare varietate de forme inspirate din folclor, din religie sau din poveștile despre Cloșca cu pui de aur. Curtea lui este o adevaratî expoziție în aer liber. Toate descoperile arhelogice și informațiile documentare confirmă importanța deosebită reprezentată de ansamblul arhelogic și istoric Pietroasele pentru cunoaștere istoriei poporului român, a evoluției acestui neam în două etape însemnate din devenirea sa istorică, anume etapa definitivării procesului de romanizare a populației autohtone și formare a populației stră-românești sau vechi românești în secolele IX – XI. Oriunde calci, oriunde dai cu sapa, oriunde înfigi cazmaua sare din pământ un ciob, un silex, o unealtă, vârf de săgeată, o monedă veche, o rutulă, un cercel, o fibulă sau altceva venind din Istorie; cu adevărat pământul acesa mustește de „oasele” și „ sângele” strămoșilor. O dovadă palpabilă și relevantă este celebrul Tezaur Cloșca cu pui de aur, cel mai mare tezaur din aur și pietre prețioase descoperit în Europa. Până în anul 1922, când a fost descoperit mormântul lui Tuntankamon, Tezaurul de la Pietroasele a fost cel mai mare tezaur din lume (Tezaurul incașilor, din care Montezuma, sub varii presiuni, le dădea spaniolilor loturi din câteva splendide obiecte din aur, nu a fost văzut niciodata ca ansamblu). La data descoperirii, 25 martie 1837, Tezaurul Cloșca cu puii de aur era compus, singur, din 22 de piese și, cu oarecare probabilitate, din 24 sau 27 de obiecte. Descoperitorii, doi țărani, Stan Avram și ginerel său Ion Lemnaru, pietrari de ocazie împinși de sărăcie, scoteau piatră pentru un arnăut albanez care avea ceva daraveli pe la oraș. În acea zi pentru că gerul se muiase au ieșit la treabă sub Via Adelenilor, aflată la 100m nord de biserica din Ochiu Boului. Mișcând o lespede care „sunase bine” sub lovitura răngii, cei doi au scos la lumină comoara care le va aduce nu doar multe necazuri, ci chiar moartea. Fiind ziua Bunei Vestiri, au crezut că a dat norocul peste eiș sau ei peste noroc! Nici nu-si închipuiau câte vor pătimi de la acest „noroc”. Primul care a văzut grămada de obiecte acoperite cu un strat de praf negru a fost Ion Lemnaru. El este nașul tezaurului, autorul sintagmei Cloșca cu puii de aur, care a devenit, chiar din timpul anchetei, numele oficial al comorii. Uimiți de minuăția ce le-a căzut în mână, cei doi, după ce s-au dumirit că ce văd e aievea nu onplucire, au învelit obiectele în pulovărul lui Ion, le-au ascuns printe bolovanii puși în coșul carului, au așteptat să se lase seara, apoi, apucând pe uliță dintre grădini, trec pe la cișmeua lui Despan unde-și adape vitele, urcă panta ușoară, intră în curte și, cu fereală să nu-i vadă femeile sau vecinii, duc comoara în podul casei. Aici au păstrat-o un an, fără să-i cunoască adevărata valoare; sau neîndrăznind săo recunoască. Memoria colectivă a satului păstrează o informație pe care eu o consider foarte importantă: împreună cu tezaurul se afla și o însemnătate cantitate de bani, monede vechi de aur și argint, care au fost puși în patru desagi (două perechi) și au fost ascunși în cariera de piatră din fundul curții lui Stan Avram. În timpul perchezițiilor din perioada anchetei, declanșată de autorități în iulie 1838, o parte din acești bani și niște bare din aur (nici banii nici barele nu sunt menționate în declaratiile descoperitorilor), au fost mutate și ascunse în coliba (bordeiul) unei babe care locuia la marginea satului Urgoia pe drumul Bădenilor. Când achetatorii se îndreptau spre coliba ei, baba a aruncat ceea ce avea din comoară într-o crăpătură din preajma casei și astfel acele lucruri n-au fost găsite de jandarmi. Se spune că din banii găsiți odată cu comoara ai lui Baciu care au supravețiut anchetei, Nicolae, George și Achim și urmasii lor și-au rostuit averea, cumpărând pământuri și vite, construindu-si case și acareturi mai arătoase, trimițând-și copii la școli, săltând peste nivelul celorlalți consăteni, păstrându-și această poziție până la colectivizare. Poate și după?!