Căutările nu s-au încheiat după recuperarea acestor piese, toți cei care au avut fie și cel mai mic contact cu comoara fiind supravegheați în continuare. Ca urmare, pe 23 septembrie 1838, C.Steriadi a găsit gura căni înalte (ibric, în documentele anchetei), în bordeiul lui Verusi lânga podul Câlnăului, iar pe 5 martie 1839 s-a găsit statueta din centrul paterei, la arnăutul Anastase Costea (grec în dosarul anchetei), care preluase lucrările începute de la Verusi la pod după arestarea lui C. Probaca, acestea declarând că o cumpărase cu 5 galbeni, adică 60 de lei noi, de la transilvăneanul George Cocârlă, lucrător la pod, care la rându-i, a spus că o găsise pe malul pârâului lângă o groapă săpată în prezența prințului Mihai Ghică pentru recuperarea obiectelor ascunse de Verusi. Cum descoperitorii au declarat că găsiseră cel puțin 22 de obiecte, s-a stăruit în căutarea celor dispărute. Din păcate, nici unul nu a mai fost găsit până în ziua de astăzi, fiind foarte probabil topite sau vândute la argintari sau negustori străini, unii de peste Dunăre, unde călătorise de mai multe ori Verusi după ce cumpărase comoarea de la descoperitori. Încă sub anchetă, Verusi susținea că piesele fuseseră luate de o revărsare recentă a apelor Câlnăului. Între obiectele dispărute s-au aflat unele lucrate numai din aur și altele lucrate din aur și decorate cu pietre prețioase și semiprețioase. Unele au pereche în cele păstrate, altele nu. Cele mai exacte descrieri ale obiectelor dispărute au fost făcute de Ion Lemnaru. Dintre cele decorate cu pietre, acesta a menționat:

• 1. Chiotoare, adică fibulă, rotundă ca o ghiulea, în formă de pasăre fără cioc, cu gât drept și mai subțire decât celelalte (fibule), decorată cu pietre mărunte ca sămânța de in;
• 2. Un cerc sau colan lat de două degete, cu pietre mărunțite la capete unde se încheia;
• 3. Un cerc sau colan rotund și gros de două degete, mai subțire la mijloc, decorat cu pietricelele la capete;
• 4. Brățară de mână care încheia dedesubt cu o limbuță pe care se trăgea un inel; deasupra avea un soi de măciuchiță pe care se vedea un loc de piatră gol, de mărimea unei parale, decorat pe marginea cu pietricele roșii mărunte ca bobul de miei;
• 5. Brățară de mână, identică cu cea de mai înainte.
• 6. Verigă sau colan mare cât fundul pălăriei, gros cât două pene de găscă, cu încărligături la capete unde se încheie;
• 7. Veriga sau colan gros de două degete, mai gros la capete, unde era scris cu slove care nu s-au putut citi; se închidea cu limbuță;
• 8. Verigă sau colan gros la mijloc și mai subțire la capete, care erau întoarse înăuntru unde se închideau;
• 9. Ibric sau cană, înaltă de o palma domnească, cu o toartă ca pe jumătatea degetului mic, lipită la gură și pe fund;
• 10. Strachină sau taler asemănător cu patera cu figuri, dar acesta simplă, nedecorată.

La acestea trebuia să adăugăm lănțișorul valorificat de Ion Lemnaru în toamna anului 1837, ca făcâng sigur parte din tezaur. Cu acesta, tezaurul era format din 23 de obiecte. Din declarațiile date în fața Comisei de anchetă reține atenția și faptul că, în două împrejurări, descoperitorii au folosit „bucăți” de metal din comoară, unele ca să repare o tingire sau căldare, altele pentru a face niște balamale de ușă și potcoave. Pe lângă acestea, alte bucăți au fost încredințate, spre păstrare desigur, unei babe din Urgoia. Mai trebuia adăugate pisele menționate de George Cocârlă: 1. Cupă de aur rotundă, cu pietre la gură ca niște mărgele, iar în interior avea două pietre verzi cât o nucă mică fiecare; 2. trei nasturi mici de aur; 3. două cerculețe de aur. Deci, încă cinci piese! Să nu uităm: George Cocârlă este personajul care a găsit statueta din centru paterei cu figuri, pe care a vândut-o lui Anastase Costea, deci s-ar putea să apună adevărul. Despre cele cinci obiecte, pe care nu le-a văzut nimeni altcineva, Cocârlă a declarat că le-a dat mită brigadierului de jadarmi (tistul de dorobanți din județul Buzău) Barbu Pașol, ca să-l îmbuneze și să scape de amenințările lui. Mai mult decât atât, astăzi în componența tezaurului sunt incluse și trei catarame din aur decorate, la origine, cu plăcuțe din sticlă colorată, despre care există informația că au fost descoperite lângă podul de la Câlnău. Odobeascu precizează, iar alți specialiști de după el au s confirmat că aceste catarame nu au nici o legătură cu tezaurul de la Pietroasele. Ele au fost descoperite în preajma podului de peste Câlnău de Grigore Tocilescu, provenind însă din inventarul unui mormânt probabil ostrogot.