Autoritățile au încercat să stabilească cu exactitate locul descoperirii tezaurului, dar fără nici un rezultat. În mentalul colectiv local, cu privire la acest moment al anchetei, se păstrează o amintire interesantă. În mentalul colectiv local, cu privire la acest moment al anchetei, se păstrează o amintire interesantă: în timpul cercetărilor, Stan Avram și Ion Lemnaru, sub asprimea măsurilor aplicate de anchetatori, au fost de acord să arate locul unde au găsit comoara. Au fost aduși la ochiul Boului cu gardienii la spate, au fost duși pe drumul de la cișmeaua lui Despan spre Poiana Crudului, dar când ajungeau în preajma locului desperirii, în dreptul uni ulm care s-a păstrat și a putut fi văzut până după mijlocul secolului trecut, li se lua graiul, nu mai puteau sp articuleze nici un cuvânt, nu puteau să facă niciun semn, abia după ce treceau de Poiana Crudului își recăpătău glasul. Așa se face că ancheta nu a putut stabili cu exactitate loclul acestei uluitoare descoperiri. Mult mai târziu, câteva decenii după anchetă, s-a stabilit, cu oarecare apoximație, locul unde s-ar fi descoperit tezaurul, loc marcat în 1979, din inițiativa primarului Petrache Mihăilă, print-run monument naiv, singura amenajare care amintește, astăzi, că acoloa a fost descoperite în anul 1837 fabulosul Tezaur Cloșca cu puii de aur. Lucrurile n-au mers mai bine nici în ce privește recuperarea obiectelor cumpărate de Verusi de la descoperitori și tăinuitori. Interogat în repetate rânduri, întrebat insistent ce a făcut cu obiectele, unde sunt acesta, el repeta mereu aceeși poveste: le-a vândut pe preț dublu, 8000 de lei vechi, unui negustor necunoscut, armean sau evreu, îmbracat caraghios, care trecuse pe la pdul peste Câlnău cu o trăsură, descrisă cu amănunte, câteva săptămâni mai înainte (de începerea anchetei), călătorind la Focșani sau la Iași. Acest negustor n-a fost văzut de nimeni altcineva, rămânând un personaj misterios, inventat, desigur, de Albanez în încercarea de a păstra și ultimele obiecte rămase din comoară. O întâmplare fericită a venit să dezghețe abcheta: poliția a interceptat o scrisoare în limba albaneză adresată de Verusi, din arest, lui Constantin Probaca, asociatul său care continua lucrările de la podul Câlnăului, în care îi cerea acestuia să nu arate autorităților, sub nici un pretext, locul unde ascunseseră împreună ultimele piese din tezaur. Rchemat la interogatoriu, mai întâi Verusi stăruie în povestea lui cu negustorul străin, dar când i se puse sub ochi scrisoarea, tulburat, se hotărâ sp arate locul unde ascunsese, într-o învelitoare din piele, obiectele rămase. În aceeași zi, prințul Mihalache Ghică și ajutoarele sale, P.Poenaru și C.Steriadi, după îndelungate și obositoare săpături, căci Verusi le indica mereu alte locuri decât cel în care se aflau odoarele, avur, bucuria să vadă scoase dintr-o groapă parte din obiectele tezaurului descoperit de Stan Avram și Ion Lemnaru la 25 martie 1837. Astfel, în iulie 1838 au fost regăsite 9 obiecte din marele tezaur. Împreună cu cele trei pise recuperate anterior, acestea formează astăzi Tezaurul Cloșca cu puii de aur. Până în 1972, când a fost depus în Sala Tezaurului de la Muzeul Național de Istorie a României, unde este păstrat și în prezent, tezaurul a trecut prin multe întțmplări, cele mai multe de-a dreptul nefericit. Cele 12 pise, înregistrate după regăsire, cu greutățile consemnate atunci, sunt:

• 1. Platoul sau tava mare, diametrul 57 cm, greutatea 7,1540 kg
• 2. Fibula mare, în formă de șoim, greutatea 0,8176 kg
• 3. Fibula mijlocie, în formă de ibis, greutatea 0,5403 kg
• 4. Fibula mijlocie, în formă de ibis, greutatea 0,5256 kg
• 5. Fibula mică, „chinezească”, greutatea 0,2044 kg
• 6. Patera cu figuri și statueta din mijloc, greutatea 2.0513 kg
• 7. Coșulețul ogtogonal, greutatea 2,4090 kg
• 8. Coșulețul dodegonal, greutatea 1,5184 kg
• 9. Colanul cu balama, greutatea 0,2190 kg
• 10. Cană înaltă oenohoe, greutatea 0.1825 kg
• 11. Colanul cu inscripție, greutatea 0,3180 kg
• 12. Colanul simplu, greutatea 0,1825 kg
• Greutatea totală a piselor întregi 18,0091 kg
• Bucăți detașate, greutate 0,7884 kg
• Greutatea totală a tezaurului recuperat 18,7975 kg

După repetatele restaurări la care a fost supus, în 1867 la Paris, în 1868 la Londra în 1872 la Viena, în 1884 la București și 1866 la Berlin ultimele două de același bijutier, Pauș Telge, când s-au completat piesele cu unele din bucățile și pietrele prețioase și semiprețioase recuperate, tezaurul cântărește astăzi 19,820 kg.